duminică, 17 ianuarie 2010

O cale noua, nebatatorita...



M-am straduit sa ma adaptez, chiar m-am straduit! Am facut "nobila" facultate de arhitectura de 6 ani, mi-am cautat si am si gasit un loc de munca in perioada de "criza", am lucrat timp de cateva luni, avand un sef  idi obisnuit, cu un program de 8 ore si un salariu de supravietuire de la o luna la alta. Daca nici asta nu e stradanie, nu stiu ce mai e!
Intre timp, am realizat ca nu mai am viata! Nu aveam timp sa ies cu prietenii, pentru ca eram extenuata fizic si psihic din timpul saptamanii, iar in weekend aveam doua variante: fie ieseam ca nebuna si incercam sa recuperez timpul pierdut, fie lancezeam de dimineata pana noaptea si apoi de la capat, incercand sa ignor urmatorul inceput de saptamana!
Oricum as fi dat-o, ceva nu era in regula si simteam ca traiesc degeaba. Nu puteam sa fac nimic din ce imi doream, nu aveam nici o libertate. O, dar eram independenta! Rahat! - Scuzati-mi fraceza! Eram cum nu se poate mai dependenta - doar ca schimbasem lucrurile, persoanele de care eram dependenta: nu mai eram dependenta de banii parintilor, de bursa, programul facultatii, dar acum eram de cele 8 ore insipide, inodore, in-suportabile si toate celelalte in- uri, de salariul pe care il primeam de la patron si de darile banesti catre stat, sau proprietar sau mai stie cine sau ce. 
Ei bine, intr-o zi am renuntat! Am renuntat sa incerc sa ma mai incadrez in tipicul societatii de azi - de ce trebuie sa fac numai ce nu imi place? De ce nu exista o solutie pentru cei care nu se pot incadra? De ce sa nu fac ce imi place si cand imi place? Nu sunt eu cea mai rebela, nu intelegeti gresit - sunt doar incapabila de a trai in acest fel, si daca nu as fi renuntat, atunci nu as mai fi rezistat mult si intr-un fel sau altul tot as fi cedat- fizic, psihic, oricare din ele.
Am decis ca, macar daca tot fac un compromis, sa fie unul mai mic, daca nu -  in situatia ideala- deloc! M-am mutat inapoi la parinti  - cu eticheta de "LOSER" pe frunte si am inceput sa imi descopar punctele definitorii - ce imi place sa fac, ce stiu sa fac, ce vreau sa fac. Am descoperit ca imi place sa lucrez cu mainile, sa vad ceea ce fac in momentul acela- nu dupa print, plot scan, whatever! Am inceput sa fac tot felul de chestii si la unele am inceput sa ma pricep. 
Nu vreau sa scriu povestea vietii mele sau sa induiosez in vreun fel, vreau sa intelegeti cum am ajuns sa fac ceea ce fac acum si cum sunt multumita si chiar fericita.
Deci...mai precis- ce fac? - Tot felul de chestii din sfoara - de la decoratiuni interioare de tipul cosuletelor sau sfesnicelor la sezlonguri, taburete, rame foto etc - tot ce am reusit sa invat din carti si internet si sa pun in practica. 
Cum deja micuta mea pasiune se va transforma intr-o afacere, m-am gandit sa creez un blog de prezentare cu cateva dintre obiectele realizate.
Pentru persoanele interesate, un simplu mail va rezolva problema.:)

Un comentariu: